Up to the sky sau la fel de bine pot să-i spun Prima lecţie de zbor, pentru că am pornit de la un vis, astfel:
În unele seri am câte 2 sau 3 vise, poate şi mai multe, dar de cele mai multe ori, ultimul rămâne cel mai bine întimpărit în minte. Alte ori mă trezesc din vis, iar când adorm revin şi continui visul. Azi dimineaţă m-am trezit dintr-un vis ce mi-a reamintit de unele vise din trecut.
Obişnuiam să visez că zbor, mai ales când locuiam în Piatra Neamţ, pe Aleea Garofiţei. În visele cu zbor, ieşeam pe geam, şi zburam, hoinărind prin tot oraşul şi nu numai în oraş ci şi pe alte meleaguri. Fie zburam de pe geam, brusc, fie coboram în stradă, apoi alergam spre dispensarul ce deschidea strada unde locuiam şi de acolo mă înălţam pe sub salcia de la începutul străzii, drept spre muntele Pietricica.
Aşadar în acest vis, am zburat din nou. Eram în vis, un locuitor al unui orăşel cu totul special. Casele înalte, cu străduţe înguste, dar cu un fel de pasarele, ca nişte mici poduri, ce uneai acoperişurile caselor. Aceste pasarele erau de cam un metru lăţime, cât să încape doi oameni unul lângă altul. Oraşul era un fel de centru turistic, pentru că turiştii erau peste tot, cu ghizi care le arătau cum anumea trăiam noi.
Din ceea ce şimţeam pot spune că noi eram diferiţi prin capacităţile motorii, prin faptul că condiţia fizică era mult peste capacităţile clorlalţi oameni, cum ar fi turiştii. Eu eram într-un drum spre casă, alergam pe acele pasarele care erau ca nişte mici drumuri, peste clădiri sau printre clădiri, apoi săream de pe una pe alta pentru a scurta din drum, şi îmi amintesc că am dat de un grup de turişti. Pentru turişti era amenajat un fel de trenuleţ cu scaune unul câte unul în şir şi se deplasau pe pasarele, în faţă stând ghidul care le arăta împrejurimile şi le spunea despre noi cei care locuiam acolo. Ghidul era pe cealaltă bandă, trenuleţul cu scăunele mergând destul de lent, oamenii mai coborau şi mergeau pe lângă el. În încercarea mea de a trece mai departe, am fost nevoit să sar pe o altă pasarelă alăturată, apoi să revin în faţa lor şi să continui drumul, ocolindu-i. În acest moment ghidul a strigat la mine şi m-a chemat să le vorbesc turiştilor. Deşi eram grăbit să ajung acasă, m-am oprit, iar ghidul m-a întrebat cum mă simt când fac toate aceste mişcări, salturi, sau alergări.Mie mi se părea firesc, nu aveam cum să descriu, iar sentimentul meu a fost de confuzie pentru că nu puteam explica cu cuvinte ce anume simţeam când făceam aşa ceva. În mine era o trăire virească deşi ei mă observau şi aveau altă trăire. Atunci am zis că ceea ce pot să le spun este legat de faptul că îi văd pe ei mişcându-se altfel şi că eu nu sunt deosebit decât prin faptul că fac ceea ce fac, asta nu înseamnă că doar eu pot şi ei nu. Confuzi, şi faptul că eram mult mai activ decât ei încât abia că mă puteau urmări când vorbeam, am decis să plec, îndepărtându-mă de grup îi auzeam cum îmi mulţumeau de parcă mă slăveau cumva. Am vrut să plec din calea lor pentru că urma o încrucişare de pasarele, şi ştiam că daca continuam să alerg pe pasarele mai dădeam de ei măcar o dată, aşa că m-am apropiat de margine şi apoi, ca un gest firesc, am sărit în aer, după care am început să zbor. În urmă am auzit ceva de genul “aţi văzut, acesta a fost un exemplar care a dorit să ne arate cum se zboară” după care fiecare turist se mira şi scoteau numai sunete de mirare.
În timp ce visam, eram oarecum conştient de tot ce simţeam şi din nou aduc aminte de ceea ce simt când visez. Simţurile în timpul viselor sunt mai departe de fizic, eu nu mă refer la nimic fizic ci un altfel de simţiri. În timpul acestui zbor mă întrebam oare cum ar fi să zbor şi când mă trezesc, apoi ca o rememorare a momentului zborului, am simţit cum însumi îmi explicam cum zbor. A fost ca un fel de lecţie deşi nu prea puteam înţelege unele lucruri. În mintea mea mă simţeam dual, unul cel care zbura şi al doilea cel care nu prea înţelegea, cel care avea multe întrebări sau cel care se comporta ca unul din turiştii aceia.
Ceea ce am înţeles din acest vis a fost faptul că aveam două tipuri de zboruri, primul era unul lent, de la sol, iar celălalt era tip salt, care putea fi făcut predominant de la înălţime, dar şi de la sol. Zborul de la sol era descris prin faptul că în timp ce mergeam(poziţia 1), o uşoară alergare anunţa oarecum desprinderea picioarelor de sol(poziţia 2), stând în poziţia normală, adică în picioare, apoi în timp ce înaintam în aer, mă înclinam în faţă(poziţia 3) până ajungeam la o poziţie pe burtă, deasupra solului, după care mi se arcuia spatele(poziţia 4), privind înainte, începeam să prind vizeză după care la un momendat plonjam în sus deodată(poziţia 5). Varianta de zbor prin salt era una rapidă, singura pregătire consta într-o forţă ce o adunam în picioare, apoi împingeam tare pentru a sări în sus. În acest salt puternic, cu viteză treceam direct la zbor, moment în care din cadrul săriturii drepte în sus plecam în orice direcţie doream.
Aşa era descris zborul meu, dar ceea ce a fost greu ba chiar de neînţeles a fost ceea ce simţeam atunci când făceam asta. Era vorba despre un singur sentiment, pe care nu îl recunosc, dar în care am găsit oarecum comparaţii. Aş putea să îl compar oarecum cu voinţa, cu corajul şi cu ambiţia, dar pe lângă toate acestea trei ar mai fi şi altele, şi ceea ce am putut simţi mi-a trezit o amintire din copilărie, când eram mic, şi săream pe garduri, mă urcam pe case, în copaci, ecaladam clădiri ce se construiau. Atunci aveam un sentiment asemănător, poate îmbibat cu această neînfricare, cu curajul de a ajunge fără nici un gând negativ în punctul unde doream, şi chiar pornirea să fie una oarecum naivă, fără a mă gândi la eventuale consecinţe dramatice.
Oricât aş încerca să descriu sentimentul, trăirea interioară care mă făcea să pot zbura, nu reuşesc. Am goluri, am în mine lipsuri în a mă înţelege. Ceea ce ştiu este că am avut acel sentiment, am cunoscut acest sentiment când eram mic. Poate a fost un vis poate nu, prea multe nu am ce să interpretez la el, cert este că după ce m-am trezit am păstrat în mine acest gând de a încerca să zbor aici în ceea ce numesc realitate.
Ascultaţi piesa care este inspirată din vis …
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Popularity: 18% [?]
